Un adevărat gentleman nu caută niciodată să găsească o femeie perfectă. El știe că aceasta este imposibil de găsit oricât de mult ar căuta și indiferent de mediul în care ar face-o. Ceea ce își dorește el este să întâlnească acea femeie care să tindă spre a fi o femeie matură, sigură pe ea și cu viziune clară despre viitorul ei. Și care să reușească asta. El nu-și dorește neapărat o iubită cu un corp formidabil, cu buze botoxate și machiaj excesiv care-și etalează presupusa frumusețe seară de seară prin cluburi de fițe pe sub nasul altora pretinzând cele mai scumpe cadouri. Un gentleman nu cumpără niciodată o femeie. Nici măcar nu o închiriază. Cu principii sănătoase, acesta refuză să-și irosească timpul său cu astfel de lucruri de joasă speță specifice bărbaților slabi ale căror singure calități sunt o bunăstare materială. Pentru el viața nu-i o piață iar dragostea nu se negociază. În ochii lui, o femeie este frumoasă când iubește cu adevarat și se dedică în totalitate pentru asta. Dezinteresat și din tot sufletul. Când ochii și sufletul îi radiază în același timp. Când zâmbește cu toată ființa ei iar mersul ei pe stradă se transformă într-un zbor printre nori plin de feminitate și eleganță. În viziunea lui o femeie este frumoasă când crește și se maturizează. Când lasă la o parte toate complexele și când învață să-și accepte defectele, greșelile și slăbiciunile. Dar continuă să lupte în același timp pentru a le corecta. Așa cum ea știe cel mai bine. El vede o femeie frumoasa prin trăsăturile care o deosebesc de celelalte femei. Prin simplitate și originalitate. Prin noblețea sufletului ei. De asemenea, el este conștient că un bărbat care știe ce vrea, întotdeauna va alege femeia cea mai diferită. Mai senzuală și mai complexă. Care reușește să îl înțeleagă și să îl motiveze. Asa cum și-a dorit mereu…
Un prieten adevărat îți știe slăbiciunile, dar îți arată punctele tale forte; simte temerile tale, dar îți întăreşte credința; îți vede anxietățile, dar îți eliberează spiritul; îți recunoaște incapacitățile, dar subliniază posibilitățile tale.
E ziua ei liberă, dar nu și a lui. A plecat la muncă înainte să se trezească ea, nici măcar nu a intrat în dormitor să-i spună bună dimineața. Se așează la masa din bucatarie și își aprinde o țigară. E o cană cu cafea în microunde, apasă butonul și o încălzește. E încă ursuză și nu vede biletul de pe masă. Aprinde televizorul din bucătărie și trecând de pe un canal pe altul se oprește pe un post muzical. Era melodia lor. Ii dă o stare de bine și începe să o fredoneze ușor, deși nu are ureche muzicală.
Iși aruncă privirea pe masă și vede biletul.Zambeste strengareste și deschide biletul împaturit în două și începe să citească.
“Bună dimineața, iubito. Nu aveam somn, m-am trezit pe la 3 dimineața și m-am gândit să-ți scriu. Nu ți-am mai scris demult, știu că îți plăcea asta. Ți-am lăsat cafeaua în microunde și ți-am făcut niște clătite, sunt în dulap.
M-am gândit să-ți țin companie azi, deși nu sunt lângă tine. Am program scurt că e sâmbătă, dar nu voiam să te las singură. Vezi că lângă clătite mai e un bilet, vorbim acolo. Te sarut.”
Se ridică de pe scaun, umblă prin dulap și găsește o farfurie cu clătite rulate. Sunt cu gemul ei preferat, cel de visine. Sub farfurie se află un alt bilet.
“Imi cer scuze că am ars prima clatită, dar știu că ție îți plac și astea arse. Cum sunt? Mi-au ieșit bine? Mi-ar fi plăcut să mă vezi cum le întorc în aer, un adevărat maestru. Știu că ai venit direct în bucătărie să fumezi, mi-ar fi plăcut să bem cafeaua împreună. Acum probabil stai picior peste picior pentru că faci pe tine și vrei să termini de citit biletul. Pe asta l-am facut mai scurt, cât să apuci să mănânci o singură clatită. Următorul bilet e în baie, sub tubul de pastă de dinți. Vorbim acolo.”
Ușurată că s-a terminat biletul, se șterge cu un șervețel pe degete și fuge spre baie. Ia biletul și îl citește.
“Pun pariu că ești relaxată acum. Aseară te-ai agitat mult, mi-ai dat coate și m-ai dezvelit. Cred ca iar ai visat că te urmarește cineva, te încruntai foarte tare. Te-am trezit să te liniștesc și mi-ai spus că nu ai furat florile, că le-ai găsit acolo pe masă. Am zâmbit și te-am lăsat să dormi, eram sigur că nu o să îți amintești. Dupa vreo o oră am simțit nevoia să te pup pe frunte, și te-am pupat. Ai zis “mhm”, de parca m-ai aprobat. Imi place să dorm cu tine, e o adevarată aventură în fiecare seară.
Ai terminat? Mergem pe balcon? Hai.”
Se spală pe mâini, apoi se spală pe față și pe dinți.
Pe balcon găsește un bilet și o foaie mototolită aruncată pe jos. Ia foaia și o citește.
“Vezi cât de bine te cunosc? Eram sigur că o să ridici întâi foaia asta mototolită. Nu scrie nimic în ea, dar poți să citești biletul.”
Ea zambește și deschide biletul.
“Stăteam pe balcon azi dimineață, fumam o țigară și mă uitam spre fântână. Era așa liniște încât auzeam numai apa. Am stat și m-am gandit la cât de fericit mă faci tu pe mine și mă gândeam să îți fac o surpriză. Iți mai plac surprizele? Ce întrebare, nu..? Ți-am luat ieri un cupon de la un salon de masaj, cu tot cu împachetari în algele alea scârboase. Vezi că stai pe cupon, e sub păturica de pe băncuță, ia-l de acolo și hai înapoi în bucătărie să mai vorbim că ți se răcește cafeaua. Ne vedem în congelator.”
Zambește timid și împachetează înapoi biletul. Se ridică și scoate de sub paturică un plic roz care conținea cuponul. Cu gura până la urechi face pași lenți către bucătărie, citind. Ajunge în dreptul frigiderului și deschide congelatorul. Găsește un bilet și o înghețată.
“Surprizăăă, ți-am luat ieri o înghețată . Am vrut să ți-o dau aseară, dar dacă tot te-a durut gatul am hotărât să ți-o dau azi. Tocmai bine că s-a integrat perfect în scenariul de azi. Sper că ești la fel de entuziasmată ca mine pentru ideea asta cu biletele, sper că nu te plictisesc. Azi împlinim un an de când suntem împreuna și voiam să îți spun la mulți ani într-un mod mai puțin firesc. Du-te până la șifonier și uită-te acolo unde îmi țin eu cămășile. Vezi că în pantofi mai e un bilet. Cum care pantofi? Du-te odată!”
Se duce într-un suflet către șifonier și găsește o pungă de cadouri în care erau pantofii pe care îi probase cu două zile înainte, în mall, dar nu i-a cumpărat pentru că erau prea scumpi. În pantofi se afla un bilet.
“Ia vezi, îți vin? La mulți ani, iubita mea. Să-i porți sănătoasă. Când termini de admirat piciorul perfect, vino înapoi în bucătarie. Mă găsești în ibricul roșu.”
Ea se duce în bucătărie, caută peste tot și nu găsește niciun ibric roșu. Se enervează și începe să răscolească peste tot și îl găsește ascuns într-o oală cu capac. Ia biletul din ibric și îl deschide.
“De-asta te iubesc eu. Nu mi-ar fi dat prin cap să caut în oala aia cu capac. Tu nu renunți niciodată, de-aia nu ai renunțat la mine. Stii că pot mai mult, așa cum știai că există un bilet într-un ibric roșu.”
Azi am încercat să-ți arat că, deși uneori sunt prins , nu am uitat de noi. Incă țin minte ce îți place…si mi-ar placea sa te privesc tot timpul cum umbli dezbracata prin casa.
ღ♥•º°”˜¨ ¨˜”°º•♥ღ
Bună,
mă numesc fericire, dar uneori îmi place să mă transform în risc… ştii tu, atunci când vrei ceva, dar ţi-e frică de eşec, aşa că nu mai încerci deloc… mă numesc fericire şi dacă nu rişti, nu mă ai;
mă numesc destin, dar uneori îmi place să mă schimb în omul acela trist care ar avea nevoie de o vorbă bună şi nu o primesc… mă numesc destin şi dacă nu faci bine, nu primeşti bine;
mă numesc şansă, dar uneori îmi place să mă las căutată, şi nimeni nu mă caută, iar eu nu apar de una singură… mă numesc şansă şi dacă nu mă cauţi, nu mă găseşti;
mă numesc zâmbet, dar uneori îmi place să fiu cerut, nu să fiu din instinct, aşa cum te trezeşti dimineaţa cu un zâmbet larg pe faţă şi totul merge bine toată ziua… mă numesc zâmbet şi trebuie să îmi dai motive să trăiesc;
mă numesc iubire, dar uneori îmi place să mă schimb într-un om rău şi să te provoc, ca să văd dacă mă iubeşti oricum… mă numesc iubire, şi dacă nu înveţi să priveşti dincolo de aparenţe, nu o să mă vezi niciodată.
¦
Un soldat, înainte de a pleca pe front, s-a dus la bibliotecă şi a cerut o carte. Era o carte de poezii. A citit cartea care a avut un impact foarte mare asupra sa. Dar ce l-a impresionat mai mult decât cartea erau comentariile pe care cineva le scrisese pe marginile paginilor. Cartea fusese donată bibliotecii de către persoana care scrisese comentariile. Aşa că numele şi adresa ei erau scrise pe carte. Plecat pe front, a decis să-i scrie acestei doamne. I-a spus cât de mult l-a impresionat cartea şi ce impact au avut comentariile pe care ea le scrisese pe marginile cărţii. Şi ea i-a scris înapoi. Aşa au început să corespondeze şi cu cât îşi scriau, relaţia lor devenea din ce în ce mai puternică. Într-una din scrisori, el i-a scris şi a rugat-o să-i trimită o fotografie. Ea i-a spus că dacă se simte apropiat de ea şi dacă dragostea lui este adevărată, nu va conta cum arată. Aşa că nu i-a trimis nici o fotografie.. Când s-a terminat războiul şi el s-a întors acasă şi-au dat întâlnire. Ca să se recunoască, ea l-a rugat să ţină cartea în mână, iar ea va avea un trandafir alb.Aşa că în acea zi, într-un loc imens, un soldat venit de pe front, cu o carte în mână căuta o femeie cu un trandafir alb în mână. Vă daţi seama ce aşteptări avea? Era pe punctul de a-şi găsi sufletul pereche, femeia pe care o iubea dar pe care nu o văzuse niciodată.Aşteptând, a văzut o fată superbă, îmbrăcată într-o rochie verde, care-l privea atent. Ea s-a îndreptat către el şi. era minunată. Era dincolo de orice imaginaţie. Iar el s-a uitat şi a văzut că ea nu avea nici un trandafir . Lângă el s-a oprit o doamnă în vârstă. Avea un trandafir alb în mână.Vă puteţi imagina? Tânăra superbă şi doamna care nu arăta foarte bine, dar cu un trandafir în mână.Voi ce aţi fi ales? Persoana cu trandafirul îi ştia sufletul de care se îndrăgostise. Aşa că s-a îndreptat spre doamna în vârstă cu trandafirul, în timp ce tânăra frumoasă s-a oprit la câţiva paşi de el, l-a privit şi l-a întrebat:
- Vii cu mine soldat?Inima lui era sfâşiată. Decizii. Alegeri. S-a gândit un minut. În timp ce tânăra se îndepărta de el, lucrurile corecte l-au determinat să aleagă: şi-a continuat drumul către persoana în vârstă care ţinea trandafirul în mână, s-a apropiat de ea şi i-a zis:
- Bună ziua, şi a invitat-o la cină.Iar aceasta i-a spus:
- Fiule, nu ştiu ce se întâmplă aici, dar tânăra îmbrăcată în verde care tocmai a trecut pe lângă tine, m-a rugat să ţin în mână acest trandafir alb şi mi-a spus că, dacă vei veni la mine, să-ţi spun că te aşteaptă la restauranul din colţ.
Întotdeauna, indiferent dacă ne convine sau nu situaţia, să alegem să fim sinceri şi corecţi pentru că numai aşa vom putea câştiga respectul şi iubirea celor din jur!
◦
Era odata un tânar ce pretindea ca are cea mai frumoasa si mai perfecta inima din tara. Tânarul mergea din oras în oras si din sat în sat, aratându-le oamenilor inima lui minunata. Oamenii se adunau cu mic cu mare si se minunau de frumusetea si perfectiunea inimii lui.
Inima tânarului era într-o stare perfecta. Aceasta nu avea nici o greseala si nici un semn pe ea. Toti privitorii erau de acord ca inima lui era cea mai frumoasa din câte vazusera ei pâna atunci. Tânarul om era foarte mândru de el si de inima lui. Nimeni nu avea o inima la fel de frumoasa. El se bucura mult de aprobarile unanime ale privitorilor.
Într-o zi însa, ajungând într-un sat, s-a apropiat de el un batrân trecut de 70 de ani, cu par alb si cu o privire blajina, care i-a spus:
„Dragul meu, eu îti spun ca inima ta nu e nici pe departe la fel de frumoasa precum e a mea!”
Atât multimea din sat, cât si tânarul cu inima perfecta s-au uitat cu uimire la batrân.
„Ce spui tu batrâne? Ai inima mai frumoasa ca a mea? Arata-ne-o atunci!”
Batrânul a început atunci sa se dezbrace ca se le arate oamenilor inima lui. Oamenii au vazut apoi o inima care batea puternic, dar care însa era plina de pete negre, de rani si cicatrici. Inima lui avea foarte multe rupturi si mai ales gauri. Unele din aceste gauri erau acoperite cu bucati de învelis, dar aceste învelisuri nu se potriveau foarte bine cu inima lui.
Avea câteva locuri unde câteva piese ale inimii sale erau descompletate si completate cu altele care nu se potriveau foarte bine. De fapt inima lui avea în câteva locuri gropi mari de unde lipseau mai multe bucati de inima.
Oamenii se uitau unii la altii nedumeriti.
„Cum poate batrânul sa spuna ca inima lui e mai frumoasa?” – se întrebau acestia în sinea lor. Tânarul cu inima perfecta s-a uitat atunci la inima batrânului, si a început sa râda.
„Eu cred ca dumneata glumesti, mosule. Inima dumitale nu poate fi comparata cu a mea. Inima mea e perfecta, pe când a dumitale e plina cu cicatrici si rupturi.
”„Da!” spuse batrânul. A ta arata într-adevar perfecta, dar eu nu mi-as schimba inima mea cu a ta pentru nimic în lume. Sa stii ca fiecare gol pe care îl vezi acolo reprezinta o persoana careia eu i-am dat iubire. De fiecare data când am iubit pe cineva, eu am rupt afara o bucata din inima mea si i-am dat-o persoanei respective. Adesea persoanele carora le-am dat o bucata din inima mea mi-au dat înapoi o bucata din inima lor, iar eu am pus aceasta bucata pe locul gol care lipsea din inima mea.
Dar fiindca bucatile de inima date si primite nu sunt exacte, eu m-am ales cu câteva margini dure, de care ma bucur oricum, pentru ca ele îmi amintesc de iubirea pe care am împartit-o cu aceste persoane. Uneori, eu am dat câteva bucati din inima mea unor persoane, iar acestea nu mi-au dat nimic înapoi. Acestea sunt locurile goale în inima mea. Nu uita: A da iubire cuiva, înseamna a-ti asuma un risc. Cu toate ca aceste goluri sunt dureroase, ele ramân deschise. Îmi reamintesc de iubirea pe care am dat-o acestor oameni.
Sper totusi ca într-o buna zi ei se vor întoarce si vor umple aceste locuri libere pe care eu înca le astept. Ei, acuma vezi ce înseamna adevarata frumusete?”
Tânarul om statu linistit, iar lacrimile începusera sa-i curga siroaie din ochi. El s-a îndreptat atunci catre batrânul om, a rupt o bucata din inima sa perfecta, tânara si frumoasa si i-a oferit aceasta bucata batrânului. Avea lacrimi în ochi si mâinele tremurânde. Batrânul a luat-o pe aceasta oferita, a pus-o pe inima sa, iar apoi a luat o bucata din inima sa batrâna si sfâsiata si a plasat-o în golul facut în inima tânarului.
Aceasta s-a potrivit, dar nu chiar perfect, pentru ca au mai ramas niste margini afara.
Tânarul om si-a privit inima, care nu mai era acum perfecta dar care era acum cu mult mai frumoasa decât fusese vreodata, deoarece iubirea din inima batrânului trecuse acum si în a lui.
Dragii mei, unii oameni vin si pleaca repede din viata noastra. Altii stau o vreme, punându-si amprenta pe inima noastra. Dupa plecarea lor, nu vom mai fi niciodata aceiasi.
∴
Odată, un om bătrân i-a dezvăluit nepotului său un mare secret:
- În fiecare din noi există o luptă, la fel lupta între doi lupi. Un lup este rău: invidia, gelozia, durera, egoismul, ambiția, minciuna… iar celălalt lup este bun: pacea, dragostea, adevărul, bunătatea și credința.
Nepotul a rămas un pic confuz și l-a întrebat pe bunic:
